---

Sezonul rece aduce o serie de provocări care afectează în mod variat diferitele instalații ale unei locuințe, de la cele sanitare până la circuitele electrice. În privința sistemului de încălzire centrală al unei locuințe, cel mai mare pericol este reprezentat de pierderea randamentului, după care poate urma chiar înghețarea conductelor. Fie că discutăm despre o casă de vacanță ce nu este ocupată în permanență, fie despre un apartament care a fost eliberat de chiriași, consecințele fenomenului de înghețare a conductelor de apă are consecințe serioase. În cazul în care instalația termică nu a fost golită, spargerea uneia sau a mai multor țevi va deteriora sever pereții, respectiv podeaua locuinței.

Mai mult, întreaga avarie poate afecta chiar și vecinii, în cazul persoanelor care locuiesc la bloc, ceea ce ridică inclusiv probleme de ordin legal, ce rezultă dintr-o asemenea defecțiune. În mod previzibil, costurile reparației nu sunt deloc neglijabile, iar la acestea se adaugă disconfortul de a sta, temporar, într-un spațiu neîncălzit. Atunci când specificațiile centralei termice o permit, utilizarea antigelului este soluția pentru a trece cu bine peste iarna sau chiar pentru a înlocui apa, în circuitul de încălzire. Introducerea acestui lichid în instalație trebuie făcută, însă, după niște reguli a căror nerespectare poate duce la defecțiuni majore.

●       Care este rolul antigelului

●       Ce tipuri de antigel sunt disponibile

●       Cum se verifică antigelul

●       Care sunt avantajele și dezavantajele utilizării acestuia

●       De ce sfaturi să ții cont în folosirea antigelului

Vezi AICI oferta noastră de CENTRALE MURALE

Care este rolul antigelului

Apreciat pentru proprietățile sale împotriva înghețului, precum și pentru capacitatea de a limita apariția coroziunii, acest lichid roz, albastru sau verde asigură, prin caracteristicile sale de vâscozitate și conductivitate termică, lubrifierea corespunzătoare a instalațiilor de încălzire. Antigelul este cel datorită căruia o centrală termică va reacționa cu mai multă flexibilitate, în cazul opririi alimentării cu energie electrică. Tot acestei substanțe i se datorează și funcționarea mai fluentă a subansamblelor unei centrale termice sau ale unui cazan pe combustibil solid, datorită bunelor proprietăți de lubrifiere. Protecția crescută la îngheț a circuitelor termice, pe care o asigură antigelul, se datorează și inhibitorilor de coroziune sau stabilizatorilor de pH, aditivi care susțin funcționarea optimă a componentelor din oțel, fier, alamă, aluminiu și inox.

Printre cele mai expuse componente ale unei instalații de încălzire se numără piesele construite din aluminiu, cum ar fi schimbătoarele de căldură. Acest lucru i-a determinat pe unii producători de centrale termice să excludă utilizarea acestor substanțe din regimul de utilizare acoperit de garanția comercială. Cu această excepție, antigelul garantează o bună funcționare a sistemului la temperaturi ridicate, prin conținutul lipsit de fosfați, nitriți sau silicați. Pentru a corespunde, din punctul de vedere al gradului optim de vâscozitate, antigelul se va utiliza într-o soluție a cărei concentrație trebuie să respecte atât eticheta produsului, cât și specificațiile tehnice ale centralei termice.

Vezi categoria noastră de  ▶ CAZANE PE COMBUSTIBIL SOLID

Ce tipuri de antigel sunt disponibile

Pentru a evita pierderile energetice, consumul dezechilibrat de combustibil sau înghețul, nu este important doar să folosești antigel, ci și să introduci în instalație tipul potrivit. Antigelul auto este contraindicat folosirii pentru lubrifierea instalațiilor de încălzire, din cauza aditivilor specifici solicitărilor ridicate de funcționare ale unui motor cu ardere internă. Acțiunea acestora, corozivă pentru o centrală termică și pentru sistemul aferent, poate duce la acumularea unor depuneri și chiar la deteriorarea elementelor din plastic, respectiv din cauciuc, ale instalației de încălzire.

Vom opta, așadar, pentru antigelul termotehnic, creat în acord cu specificațiile principalilor producători de centrale termice. Acesta se împarte în două categorii, după tipul de sistem pe care îl deservește: 

●       antigelul pe bază de monoetilenglicol: soluție de mare concentrație, acesta asigură protecția corespunzătoare la îngheț și are o excelentă conductivitate termică. Având un punct de fierbere ridicat, acest tip de antigel permite o diluție într-un raport crescut. Substanța de bază a acestuia are un grad înalt de toxicitate, motiv pentru care antigelul este colorat intens, ca indicator vizual în cazul contaminării circuitului de apă caldă menajeră.

●       antigelul pe bază de propilenglicol: recomandat îndeosebi în cazul instalațiilor solare sau al pompelor de căldură, acest tip de antigel are o concentrație moderată. În funcție de formula sa, antigelul pe bază de propilenglicol rezistă bine la utilizarea în instalații cu un regim scăzut sau crescut al temperaturilor de funcționare. Diluția se va face în funcție de regimul de protecție la îngheț prescris de producător, cu ajutorul apei demineralizate.

●       antigelul pe bază de glicoli: cu o concentrație ridicată, acest antigel aditivat garantează un grad minim de toxicitate, prin lipsa unor elemente ca aminele, nitriții, fosfații sau silicații. Astfel, aceasta este soluția cea mai indicată, în cazul protecției echipamentelor și instalațiilor termice. Mai mult, aditivii antigelului pe bază de glicoli asigură nu doar protecția termodinamică a instalației, ci și menținerea unui circuit fluid în pompele de circulație.

Vezi categoria noastră de CALORIFERE

Cum se verifică antigelul

Introducerea acestui element în circuit nu este suficientă. Calitatea și densitatea antigelului sunt criterii importante pentru funcționarea cât mai liniară a întregii instalații. Verificarea acestor parametri se face cu ajutorul unui tester de antigel, de tip glicomat sau densimetru. Acesta permite verificarea temperaturii de congelare, atât a antigelurilor pe bază de monoetilenglicol, cât și a celor pe bază de propilenglicol sau glicoli. Măsurarea se face prin scufundarea părții superioare a densimetrului sau glicomatului în antigel, la o temperatură cifrată în jurul valorii de 20ºC.

Care sunt avantajele și dezavantajele utilizării acestuia

Cu beneficii majore asupra funcționării normale a centralei termice și a întregii instalații de încălzire a casei, folosirea antigelului este o soluție potrivită în foarte multe cazuri. Respectarea recomandărilor emise de producătorul echipamentelor va garanta:

●       protejarea conductelor în fața înghețului;

●       menținerea unui punct ridicat de fierbere;

●       funcționarea stabilă pe o gamă largă de temperaturi;

●       menținerea unei bune conductivități termice a agentului termic. 

Printre riscurile pe care le implică alegerea unui antigel nepotrivit, se numără:

●       scăderea protecției la îngheț, pe fondul reducerii concentrației antigelului;

●       posibila deteriorare a schimbătorului de căldură, din cauza aditivilor prezenți în antigel;

●       pierderea garanției centralei termice, la nerespectarea tipului de antigel recomandat.

De ce sfaturi să ții cont în folosirea antigelului

Dacă te întrebi cum se pune antigel sau cum se întreține această substanță, trebuie să știi că există câteva recomandări clare, ce pot garanta buna funcționare, pe termen lung, a întregului sistem. Înainte de orice, este foarte important să verifici manualul de utilizare al centralei termice, în care vei găsi formulată, în mod explicit, permisiunea sau interdicția de a folosi astfel de substanțe în circuit. În cazul în care vei putea folosi antigelul, îți va fi indicată ordinea de acționare a robinetelor și a ventilelor de dezaerare. Printre recomandările generale, legate de adăugarea antigelului în instalația de încălzire, s-ar mai putea număra următoarele:

●       golirea instalației se va face numai atunci când adăugarea antigelului este condiționată de curățarea conductelor;

●       pentru adăugarea antigelului în apa din cazanul centralei, se va folosi pompa de încărcare a instalației, cu respectarea indicatorului de nivel aferent;

●       determinarea volumui potrivit de antigel va depinde de calculul cât mai exact al capacității centralei termice sau cazanului pe lemne, precum și a caloriferelor, a traseului conducător sau a rezervorului de expansiune;

●       valoarea maximă a gradelor celsius la care rezistă antigelul trebuie să corespundă toleranței maxime a instalației de încălzire;

●       nivelul de protecție împotriva înghețului trebuie verificat cu ajutorul informațiilor disponibile pe etichetă, pentru a avea garanția că se asigură funcționarea până la temperatura minimă la care poate fi expus sistemul;

●       nu se recomandă o concentrație a antigelului mai mică de 30% sau mai mare de 50%;

●       în cazul sistemelor de încălzire casnice, se vor folosi preponderent antigeluri pe bază de monoetilenglicol și glicoli;

●       este necesară verificarea procentului de monoetilenglicol sau glicol, la achiziția unui antigel pe baza acestor substanțe, pentru a stabili în ce proporție se va dilua acesta.

Cu un antigel de calitate și cu o diluție corectă a acestuia, cu ajutorul apei dedurizate, echipamentele instalației de încălzire vor funcționa la parametri optimi. Acestea vor fi protejate pe durata întregului sezon rece, câtă vreme sunt respectate indicațiile date atât de producătorul centralei și caloriferelor, cât și de cel al antigelului.